Planificarea lectiei

  1. Tema :Imaginatie
  2. Obiective:

-sa defineasca

-sa caracterizeze principalele forme ale imaginatiei

-sa diferentieze formelei maginatiei

-sa identifice caracteristicile procedeelor imaginatiei

-sa asocieze imaginatia cu alte procese psihice

3.Desfășurarea activităților (scenariu)

Activitatea 1- sa defineasca

Metoda: lotus

Resurse (material necesare):tabla , marker

Timp: 10 min

Descriere- pe table se va scrie cuvantul-cheie si anume “imaginatie” incadrat intr-o sfera , profesorul va cere apoi copiilor sa isi spuna parerea cu privire la ce considera ei ca reprezinta imaginatia incadrand si parerile lor in sfere , in final sfera principala imaginative va avea alte ramuri care vor contine definitiile date de copii , toate definitiile vor fi reduse la una singura elevii partciand impreuna cu profesorul la realizarea ei.

 

Activitatea 2-să caracterizeze principalele functii ale imaginaţiei

Metoda:studiul de caz

Resurse (material necesare):foi care prezinta cele 3 functii

Timp: 10 minute

Descriere: trei elevi vor primi cate o foaie in care sunt prezentate cele 3 functii ei vor fi solicitati sa isi aleaga o functie sis a o prezinte colegilor lui impreuna cu un exemplu

 

Activitatea 3- sa diferentieze formele imaginatiei

Metoda: video

Resurse (materialenecesare):pc ,filmulete

Timp: 10

Descriere: explicarea formelor imaginatiei apoi prezentarea unor scurte filmulete care prezinta si alte lucruri interesante despre acestea

 

Activitatea4-sa identifice caracteristicile procedeelor imaginatiei

Metoda:prezentarea imaginilor

Resurse (material necesare):imagini in care se folosesc procedeele

Timp: 5 min

Descriere:vor fi prezentate imagini care vor ajuta la identificarea specificului fiecarui procedeu elevii observand prin exemplele date cu ajutorul imaginilor caracteristicile fiecarui procedeu

 

Activitatea5-sa asocieze cu alte procese psihice

Metoda:brainstorming

Resurse (material necesare): creion , hartie

Timp: 15

Descriere: in prima etapa elevii vor fi impartiti in grupuri egale (28 de elevi impartiti in 7 grupe a cate 4) , in a doua etapa ei vor fi solicitati sa scrie pe o hartie cum considera ei ca imaginatia interactioneaza cu celelalte procese psihice , activitatea de brainstorming va tine 8 minute in celelalte 7 minute avand loc discutiile .

 

 

 

 

 

 

I M A G I N A T I A 

  • Aspecte generale. Definitie.

Imaginația ca proces psihic este un subiect controversat, atitudinea diversilor autori oscilând de la negare până la adaptare și apoi, din nou, la contestare. De-a lungul timpului s-au conturat mai multe abordari si definitii ale acestui proces.Mielu Zlate este unul dintre marii psihologi ai acestei tarii care a reusit sa formeze o imagine de ansamblu asupra imaginatiei, considerand urmatoarele: “Imaginatia este procesul de combinare și recombinare a datelor din experiența anterioară, în vederea dobândirii unor imagini noi, fără un corespondent în realitate sau în experiența noastră personală; imaginația este procesul de creare a noului în formă ideală” (Zlate, M. 1999, p.490).

  • Rolurile si functiile imaginatiei      

Imaginația este o trăsătură distinctivă ce poate fi întâlnită doar la om, fiind posibilă doar cu ajutorul unor instrumente specific umane: gândirea și limbajul. Imaginația operează exclusiv în limitele fanteziei, având nevoie de o minimă originalitate a modului de operare cu datele. Este elementul central în structura creativității. Procesul imaginativ are trei funcții importante. Prima funcție este cea de anticipare sau de proiectare, astfel imaginația joacă un rol fundamental în anticiparea unor noi situații, realități etc. A doua funcție este cea constructiv-creativă, prin intermediul căreia avem capacitatea de a elabora proiecte noi, de a avansa ipoteze îndrăznețe, oferind astfel, creativității, soluții neașteptate. A treia funcție este cea de descărcare, de catharsis, jucată atât de imaginarul oniric, cât și de actele obișnuite de imaginație.

  • Forme ale imaginatiei.

Imaginația are patru forme: visul, reveria, imaginația reproductivă și imaginația creatoare.Visul este forma primară de manifestare a imaginației, însoțit de impresie perceptivă puternică și de procesarea percepțiilor, atribuirea unui sens lucrurilor percepute, dar și de capacitatea de a procesa imagini și limbaj.Reveria poate proveni din existanța cotidiană și se poate declanșa involuntar, însă poate fi întreținută în mod voluntar. Această formă are o funcție de catharsis și ajută la recuperarea imaginii de sine afectată.Imaginația reproductivă este o formă voluntară, la baza căreia se află informațiile aflate în memorie, care contribuie la organizarea și împlinirea cunoașterii, apărând ca o parte a acesteia, prin imaginile ilustrative pentru concepte care poartă pecetea subiectului.Imaginația creatoare este cea mai importantă și mai complexă formă a imaginației, care este definită prin raportarea la finalitatea sa, care ar trebui să fie un produs nou, caracterizat prin originalitate (Aniței, M. 2010).

  • Procedeele imaginatiei

În calitate de proces cognitiv, imaginatia dispune de o serie de procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operatii, procedee de lucru mintal, prin intermediul carora imaginația intervine asupra conținuturilor sale și produce modificări, transformări, aglutinări, tipizări, schematizări, rearanjări, substituții, analogii, asocieri, adaptări etc.Aglutinarea este procedeul prin care se contopesc într-un întreg diverse elemente separate, fiind des folosită în mitologie (imaginea Sirenei sau a Centaurului).Amplificarea sau diminuarea sunt procedee prin care se amplifică sau se diminuează diferite treăsături atât morale, cât și fizice, fiind des utilizată în literatura romantică (Ileana-Cosânzeana, pitici, zmei). Multiplicarea și omsiunea sunt procedee prin care se înmulțesc anumite elemente (balaur cu 7 capete) sau se elimină altele mai puțin importante. Diviziunea și rearanjarea sunt procedee prin care se împart în mai multe segmente componentele unui obiect sau proces, după care aceste părți sunt reordonate. Adaptarea este procedeul prin care un obiect sau principiu se adaptează la situții noi.Procedeul de modificare poate schimba anumite însușiri, precum mărime, formă, culoare. Substituția este procedeul prin care se înlocuiesc unele obiecte cu altele. Tipizarea este procedeul cel mai des utilizat în literatura realistă, prin care este redat generalul prin intermediul individualului.Schematizarea, folosită mai ales în arhitectură sau tehnică, redă un conținut imaginativ sub formă de schemă. Analogia este un procedeu foarte complex, care are patru forme: personală (identificarea creatorului cu obiectul studiat), directă (raportarea obiectului studiat la altul care ar părea că are anumite asemănări), simbolică (considerarea problemei sub formă de imagini globale, cu valoare de reprezentări sensibile, estetice), fantastică (înlocuirea realului cu magicul, fantasticul) (Zlate, M. 1999).

  •  Care sunt  MECANISMELE ce stau la baza imaginatiei? Memoria intracționează cu imaginația, fiind un suport primar pentru aceasta. Mare parte din conținutul imaginației este extras din memorie, reactualizat și supus procedeelor imaginative. Memoria este focalizată pe reactualizarea amintirilor, exact în forma în care erau în momentul achiziției, pe când imaginația adaugă reprezentărilor trecute elemente proiective prezente. Memoria reprezintă, pentru imaginație, atât punctul de plecare, cât și punctul de sosire deoarece inițial ea oferă imaginației informațiile pe baza cărora va avea loc procesul imaginativ, după care produsele acestuia vor fi stocate în memorie. Din punct de vedere ontogenetic, reprezentarea este un suport fundamental pentru imaginație, dezvoltarea și manifestările acesteia depinzând de bogăția și dinamica reprezentărilor. Reprezentarea joacă un rol foarte important în imaginație. Wundt afirma că imaginația este capacitatea de a reprezenta în mod viu obiectele sau „facultatea de a inventa, de a concepe”. Imaginația reproductivă beneficiază cel mai mult de mecanismele reprezentării. Subiectul își imaginează anumite realități care nu au fost percepute vreodată, însă apelează la reprezentări și combină scene reproductiv-imaginative. Imaginația a fost foarte des identificată cu gândirea. Dificultatea înțelegerii relației dintre aceste două procese provine, în primul rând, din faptul că, în plan procesual, acestea nu au niște granițe bine delimitate. Imaginația și gândirea sunt două procese care se întrepătrund și se susțin reciproc. Transformările care se produc la nivelul imaginației folosesc structurile operaționale ale gândirii, produsele obținând o valoare mult mai mare. Imaginația reproductivă are ca bază de lucru operativitatea gândirii, ea obținând rigoare și consistență cu ajutorul înțelegerii, învățării și rezolvării de probleme

Psihopedagogia speciala

 

Psihopedagogia speciala a aparut ca o necesitate sociala de adaptares colara sociala si profesionala a copiilor cu probleme.

“Psihopedagogia speciala este o stiinta de sinteza, care utilizeaza informatii complexe furnizate de medicina, psihologie, pedagogie, sociologie, stiinte juridice, in studierea dinamica a personalitatii tuturor formelor de handicap prin deficient si inadaptare…” (C-tin. Paunescu, I. Musu, 1997)

Desi se incearca integrarea acestora in mediul social de multe ori ne lovim de neprofesionalismul unor profesori care nu isi doresc sa lucreze cu acesti copii si ii trateaza diferit,  dar si cu respingerea celorlalti copii care nu isi doresc sa stea prin preajma celor cu probleme iar de cele mai multe ori ajung sa ii jicneasca sau chiar sa ii loveasca.

Principalele concept si sintagme ultilizate in psihopedagogia speciala sunt:

Deficienta-absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei functii a individului care ii impiedica participarea normala la activitatea in societate

 Incapacitate – limitari functionale de natura fizica, psihica, intelectuala, senzoriala.

 Handicap – dezavantajsocial rezultat in urmaunui deficient sau incapacitate care limiteaza sau impiedica indeplinirea de catre individ a unui rol asteptat in societate.

Dizabilitate – efectul unor relatii complexe dintre starea de sanatate a individului, factorii personali si factorii externi.

Cerinte educative speciale – necesitati educationale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educatiei adaptate particularitatii individului.

Educatie speciala – forma adaptata de pregatire scolara si asistenta complexa destinata persoanelor cu probleme.

Integrarescolara – proces de adaptare a copilului la cerintele scolii pe care o urmeaza.

Incluziune – procesul de pregatire a unitatii de invatamant pentru a cuprinde in procesul educatiei toti membrii comunitati indiferent de dezavantajele sau dificultatile acestora.

Educatie incluziva –  proces permanent de imbunatatire a institutiei scolare, pentru a sustine participarea la procesu linvatarii a tuturor persoanelo rcomunitatii.

Centrul scolar pentru educatie incluziva – centru de educatie, de zi care are ca scop recuperarea, compensarea, reabilitareasi integrarea scolara si sociala a diferitelor categorii de copii cu deficient.

Limbajul trupului

http://www.ted.com/talks/amy_cuddy_your_body_language_shapes_who_you_are.html

 

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.
Pentru a inţelege limbajul corpului unei persoane, e necesar sa însumezi informaţiile venite din mai multe parţi. Să luăm de exemplu lacrimile: să vezi doar lacrimile nu ştii dacă persoana e tristă, fericită sau are pur şi simplu ceva in ochi fără a observa spre exemplu şi gura.
În concluzie, fiecare acţiune din cele ce urmează înseamnă foarte puţin dacă e luată izolat, ca informaţie singulară. De asemenea, dimensiunea culturală joacă un rol foarte important in interpretarea limbajului trupului, deci e bine sa cunoaştem cât mai multe aspecte inainte de a trage vreo concluzie.
Limbajul non-verbal afectează modul în care ne văd ceilalţi, dar ne poate schimba viziunea şi asupra noastră.Psihologul social Amy Cuddy ne prezintă cum putem manifesta încredere în propriile forţe, chiar şi atunci când nu ne simţim destul de încrezatori – unele poziţii (corporale) pot afecta nivelul de testosteron, altele pot avea chiar un impact foarte mare asupra şanselor noastre de succes.
Din perspectiva mea, acestă prezentare este utilă în special pentru cei introvertiți. Nu pentru că sunt fără putere, ci pentru că ei sunt adesea în căutare de modalități pentru a spori prezența lor într-un mod autentic. Ei nu doresc neapărat să fie vorbitori mari sau de a lua o mulțime de spațiu, ci mai degrabă să comande orice spațiu pe care îl ocupă. Aceste poziţii dau introverţilor un mod natural de a se proiecta spre exterior de energie fără oprire care vine de la încercarea de a se pretinde ca şi un extrovertit.

Dezvoltarea emotionala si sociala la copii

 

http://www.youtube.com/watch?v=7Cf1pUt-NuI

 

Dezvoltarea emotionala

-este considerate o latura importanta a copilului la gradinita si se pune accent pe aceasta chiar mai mult decat pe abilitatile academic

-prescolarii invata prin imitatie astfel ca limbajul nonverbal este mai important

-este importanta monitorizarea emotional a copiilor pentru a-I ajuta sa-si exprime emotiile

-un exercitiu folositor este utilizarea unor cartonase cu diferite expresii si discutarea acestora

 

http://www.youtube.com/watch?v=riugWInqiaE

 

Dezvoltarea morala

-criteriile pe baza caruia copii fac rationamente se schimba in timp

-copii intre 6-10 ani categorizeaza situatiile ca fiind corecte/gresite bazandu-se pe reguli

-judecatile reflecta ori orientarea catre evitarea pedepsei ori dorinta de a se supune regulilor

-dupa varsta de 10 ani se poate observa cum ei incep sa puna la indoiala natura absoluta a regulilor

Rolul jocului în dezvoltarea abilităților sociale și a laturii cognitive a copiilor(1)

Aghajani hashtchin tahmores a *

Departmant of basic sience, Islamic Azad University ,Shahre Ghods Branch ,Teheran

Abstract

Studiul își propune să investigheze rolul jocului în dezvoltarea aptitudinilor sociale ale copiilor care au fost organizați în trei grupuri: gradiniță (3 – 5 ani), pre-școlari (6-7 ani), și școlari (8 – 12 ani). Studiul a fost efectuat pe un eșantion alcătuit din 720 copii aleși în mod aleatoriu din 5 cartiere ale Teheranului. Pe lânga tipurile de jocuri, de jucării si timpul de joaca, acest studiu a investigat dezvoltarea aptitudinilor sociale ale copiilor. Testarea ipotezelor au indicat faptul că există o diferență semnificativă între aptitudinile sociale si grupul din care copilul face parte (grădinița, școala si pre-școala), și  că  joaca, terapia prin joacă si chiar tipul de jucărie va creste abilitățile sociale ale copiilor.

Introducere

Jocul este principalul factor pentru dezvoltarea psihică a copilului si  unul dintre factorii care au influențat forțele si talentele copilului. În opinia psihologilor, jocul are un rol important în dezvoltarea cognitivă a copiilor și acest lucru poate fi mai bine evidențiat prin jocurile în echipă. Jocurile diferă în funcție de sex, vârsta, bucurie și posibilitățile financiare și culturale ale oricărui copil. Prin urmare, nu se pot recomandă jocuri monotone pentru copii. Nu există o definiție unanim acceptată în privința jocului. De-a lungul timpului, s-a considerat că jocul are rădăcini în natura și în instinctul uman, că reprezintă un aspect genetic al comportamentului, în care copilul asimilează în mod inconștient această activitate, că este ca un fel de percepție a interacțiunii cu lumea materială, dar și că este o oglindă a dorințelor și viselor din copilărie.

În Webster Dictionary, jocul a fost definit ca: mișcarea și activitatea mușchilor; libertate sau un interval de mișcare; activitate exercitată pentru recreere, agrement sau sport.

Piaget consideră că o anumită activitate poate fi numită joc în masura în care acesta îndeplinește următoarele condiții:

1 – Jocul are un obiectiv ascuns;

2 – Jocul nu este obligatoriu;

3 – Jocul este plăcut;

4 – Jocul este lipsit de orice organizare;

5 – Jocul este lipsit de orice conflict și protest.

Metoda

Studiul a fost realizat pe populația elevilor școlilor din Teheran și cuprinde copii de grădiniță (3-5 ani), pre-școlari (6-7 ani) și elevi (8 – 12 ani). Mărimea eșantionului, 720 copii, a fost aleasă în mod aleatoriu.

Instrumente de măsurare

În acest studiu au fost folosite două instrumente pentru măsurarea variabilelor:

1. Sistemul de Evaluare a Abilitățiilor Sociale (identifică adaptarea sociala și a comportamentului, după trei lucruri: abilitățile sociale, comportamentul problematic și educația adecvată)

2. Scala de Măsurare a Inteligenței Tehran-Stanford-Bine

Pentru a fi valid, testul trebuie să conțină cinci factori: raționament fluid, raționament cantitativ, procesare vizuală, procesare spațială și memoria activă, verbală și non-verbală. Pentru a determina validitatea coeficienților acestei scale s-au folosit diferite metode, punându-se accent pe omogenitatea internă a inteligenței totale (95%-98%).

Chestionarul pentru evaluarea abilităților sociale

Chestionarul a fost proiectat în două copii specializate pentru părinți și pentru profesori, având trei factori comuni: sinergimul, stoicismul și aventurismul, plus responsabilitatea evaluatorului. Acest chestionar are o structură și un factor valid, obținut prin analiza factorului de acceptare și prin metoda alfa Kronback.

Pentru a formula ipotezele s-a ținut cont de trei nivele ale educației: grădiniță, perioada pre-școlară și școală.

  • Ipoteză principală 1: tipul de joc influențează dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor.
  • Ipoteză principală 2: durata  jocului influențează dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor.
  • Ipoteză principală 3: tipul de jucărie influențează dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor.

În urma rezultatelor s-a stabilit că există o legătură semnificativă între abilitățile sociale și  tipul de joc, timpul alocat jocului și  tipul de jucărie.

Ipoteză secundară 1: tipul de joc influențează dezvoltarea inteligenței copiilor.

Ipoteză secundară 2: durata jocului influențează dezvoltarea inteligenței copiilor.

Ipoteză secundară 3: tipul de jucărie influențează dezvoltarea inteligenței copiilor

În urma rezultatelor s-a stabilit că există o legătură semnificativă între dezvoltarea inteligenței și tipul de joc, timpul alocat jocului și tipul de jucărie.

Concluzii

Copilul își exprimă emoțiile, temerile, dubiile prin joc.

Pe lângă faptul că jocul ajută la dezvoltarea fizică armonioasă, aceasta oferă copilului posibilitatea de a interacționa cu factori ce provin din mediul extern. Jocul nu influențează doar comportamentele observabile, ci și structura psihică a creierului copilului.

Jocul reprezintă pentru copii ceea ce studiul este pentru adulți, o modalitate de exprimare a sentimentelor, de descoperire a relațiilor, tipurile de jocuri și jucăriile fiind considerate ca fiind cuvintele si propozițiile copilului. Jucându-se și imitând comportamentul adulților, copilul, nu numai că își exersează abilitățile sociale, își conturează și propriul comportament.

Fiind foarte important în dezvoltarea personalității copilului, jocul este un instrument ce ajută la dezvoltarea emoțională, socială și mentală a acestuia.

În urma aplicării metodelor corespunzătoare, au fost găsite diferențe semnificative între valorile variabilelor dependente și s-a conchis faptul că jocul, terapia prin joacă și tipurile de jucării cresc aptitudinile sociale ale copilului.

Link-ul articolului

http://ac.els-cdn.com/S1877042811022695/1-s2.0-S1877042811022695-main.pdf?_tid=d9fe0bd6-a67e-11e2-a1de-00000aab0f26&acdnat=1366107632_00c439fcf4d0a91d3dedf5b7ee215c9d

6.METODA TURUL GALERIEI

1.In grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza intai la o problema care se poate materializa intr-un produs pretandu-se pe cat posibil la abordari variate

2.Produsele sunt expuse pe peretii clasei

3.La semnbalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si a discuta fiecare produs. Isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse.

4.Dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsul lor

5.METODA MOZAICULUI

Pasul 1 :

Se formeaza grupuri cooperative si li se da materialul de lucruIn cadrul fiecarui grup cooperativ, membrilor li se da un alt material pe care sa-l invete sisa-l prezinte celorlalti (de exemplu, primul primeste prima pagina, mal doilea pagina a doua)

Pasul 2 :

Grupurile de experti studiaza si isi pregatesc prezentarileGrupurile de experti se formeaza din elevii care au pregatitacelasi material. Expertiistudiaza materialul impreuna si gasesc modalitati eficiente de predare a materialului si deverificare a intelegerii de catre colegii din grupul cooperativ.

Pasul 3 :

Elevii se intorc in grupurile cooperative pentru a preda si a verificaFiecare elev se intoarce la grupul sau si fiecare membru al acestui grup isi va prezentamaterialul in fata celorlalti. Obiectivul echipei este ca toti membrii sa invete tot materialul prezentata.

Pasul 4 :

Raspunderea individuala si de grupGrupurile sunt responsabile de insusirea intregului material de catre toti membrii.Elevilor li se poate cere sa demonstreze ce au invatat in mai multe feluri : un test, raspunsuri oralela intrebari, prezentarea materialului predat de colegi.Pe tema mozaicului pot exista numeroase variatiuni.