EDUCAȚIA ȘI IMPLICAȚIILE ÎNVĂȚĂTORULUI ÎN DESĂVÂRȘIREA PERSONALITĂȚII COPILULUI

            Simion Mehedinţi spunea: numai un iubitor de copii poate fi şi un bun  învățător”.

            De-a lungul timpului s-au stabilit trei factori esențiali care au un rol hotărâtor în afirmarea şi dezvoltarea personalității elevilor şi anume  ereditatea – mediu – educația.

Etimologic, termenul educație, poate fi dedus din latinescul educo-educare (a alimenta, a îngriji, a crește – plante sau animale) sau educe – educere. Termenul education, apare în secolul al XVI-lea la francezi, de unde va fi împrumutat şi în limba română prin termenul educație (C.Cucoş, 1999).

Noțiunea de educație a apărut în limbajul pedagogic la mijlocul secolului al XVIII – lea (G.Wleibnitz, I.Kant, J.G Hender, W. von Humboldt), cu secole în urmă fiind folosită şi în teologie, cu sensul de aspirație spre desăvârșire divină (Schaub&Zenke, 2001). Exemplificăm acest concept prin următoarele definiții:

Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil. De asemenea, educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși  dezvoltându-i-se o multitudine de interese (Cucoş, 1999, Stan, 2001);

Educația este un fenomen socio-uman care asigură transmiterea acumulărilor teoretice (informațiilor) şi practice (abilitaților) obținute de omenire de-a lungul evoluției social-istorice tinerelor generații  formându-le personalitatea şi profesionalitatea necesară desfășurării de activități utile în plan social (Bontaş, 1998);

Acțiunea părinților  profesorilor, formatorilor, educatorilor, pedagogilor, menite să îmbunătățească în mod conștient  prin adoptarea unor măsuri educaționale  capacitățile  cunoștințele  atitudinile, orientările valorice, voința de a munci, adică maturizarea copiilor şi tinerilor, în scopul participării competente a acestora la viața socială. Schaub&Zenke).

Pornind de la explicația dată termenului educare ne punem deseori întrebarea:„Ce așteaptă elevul de la învățătorul său?

Răspunsurile oferite de-a lungul timpului sunt multiple, totuși  sintetizându-le putem spune ca elevii așteaptă  ca învățătorul să fie bun și blând în relațiile cu ei, să fie drept, să-i trateze ca pe niște oameni mari, să-i facă să fie apropiați de el, să le fie cel mai apropiat prieten, căruia să-i poată destăinui toate secretele, și bune, și rele, fără retineri.

Se spune că meseria de învățător este dificilă nu din cauza laturii științifice  ci din cauza celei metodice. Nu e greu să știi operațiile matematice, ci să îi faci pe elevii de vârstă școlară mică să opereze cu ele. Se pune foarte serios problema alegerii celor mai eficiente modalități de lucru pentru a obține performanțe, competențe, atât în domeniul cunoașterii, cât și cel rațional-comportamental.

Pentru a avea succes în această muncă, învățătorul trebuie să aibă competențe cognitive, apoi relaționale  cât şi comportamental-atitudinale. El trebuie să îndeplinească standardele de performanță ce se fundamentează pe un sistem de principii care exprimă concepția actuală asupra conținutului specific al profesiei didactice şi asupra calităților unui bun pedagog. Dascălul nu este numai o sursă de informație  ci este cel care stabilește o relație umană cu clasa de elevi. Cultura profesională, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul, obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, conștiința responsabilității – acestea sunt câteva din calitățile morale pe care un dascăl trebuie să le aibă pentru a putea stabili o relație socio– afectivă cu elevii.

Pentru a realiza educația morală, un cadru didactic trebuie sa fie el însuși un model al conduitei morale.

♦ Nu se poate discuta despre principialitate, dreptate, umanism si corectitudine, atâta timp cât dascălul face discriminări și nu este obiectiv.

♦ Nu poți sa ții o prelegere despre etica profesională, atât timp cât în meseria de învățător  nu respecți propria etică profesională.

O buna cunoaștere a elevilor şi o conduită morală exemplară a dascălului, asigură o bună relație socio – afectivă între aceștia  relație care are ca rezultat un efect stimulativ în procesul instructiv – educativ.

One thought on “EDUCAȚIA ȘI IMPLICAȚIILE ÎNVĂȚĂTORULUI ÎN DESĂVÂRȘIREA PERSONALITĂȚII COPILULUI

  1. O conexiune foarte buna între această postare și cea cu metodele de învățare, acre vin să susțină ce ați abordat în această prima parte. În legatură cu „Ce așteaptă elevul de la învățătorul său?” și dacă vă interesează și mai multe răspunsuri puteți accesa cercetarea „Scoala așa cum este” realizată de Unicef in anul 2010. Aici puteți găsi formatul pdf http://www.unicef.ro/wp-content/uploads//scoala_1.pdf

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s